vineri, 26 august 2011

Aventuri la Spitalul Universitar de Urgenta Elias

Sa incep cu inceputul. Din cauza unor probleme vechi de sanatate a trebuit sa il internam pe tata la Spitalul Universitar de Urgenta Elias pentru cateva zile la sectia de Neurologie.

Primul contact cu spitalul, sau mai bine zis cu personalul.

Ajung ai mei la spital si unul din brancardieri vine sa-l ajute pe tata sa se dea jos din masina. Probabil vazand din ce masina s-au dat jos, a mai aparut un alt brancardier care tot tragea de tata in ideea ca poate o parea si el ca ajuta, poate poate primeste si el ceva. Sora-mea i-a dat 5 lei celui care a venit primul, si care de fapt facuse toata treaba. Al doilea, cu gura mare ca si mie trebuie sa imi dati ceva. Sora-mea nu, ca nu trebuie sa iti dau nimic. Pai cum nu? nu am ajutat si eu? Noroc ca sora-mea nu se pierde asa usor cu firea si si-a luat ala talpasita pana se apuca sa faca scandal.

Evident ca toti care au trecut pe la patul tatalui meu se asteptau sa primeasca ceva. Si cum intra o bancnota in buzunar (aproape indiferent de valoare), cum deveneau serviabili si draguti.

Socul meu a fost in legatura cu altceva. Stiu, evident, ca personalul din spitale in general este unul deplorabil ca si comportament si daca nu le dai bani te lasa sa mori. Si Spitalul Elias nu face nota discordanta. Toti sunt pusi pe capatuiala si nu ii intereseaza de amaratul sarac din patul de langa daca ala nu are un chior sa le dea.

Am fost uimita sa vad cat de incredibil de murdar este spitalul. Cand intri ai cumva senzatia ca esti intr-un spital cat de cat civilizat. Aer conditionat pe holuri, usi pe care se intra numai cu cod... ca pe partea cealalta a usii nu exista o bucata de yala este irelevant, la cat de impresionant este panoul cu butoane si luminite de pe usa... Si intri in salon.

In primul rand nici urma de aer conditionat in salon. O caldura ca in sauna. Podea acoperita cu linoleum verde-albastrui care nu a mai fost curatat de ceva vreme, noptierele cu rafturi care pica, asternuturi care au vazut vremuri mult mai bune acum vreo 10-15 ani, masa cu roti de pe care se putea manca nu putea fi folosita decat daca era acoperita de un strat serios de prosoape de harte, frigider inexistent (am mentionat cumva ca afara sunt 37 de grade si totul se strica cu viteza luminii?), tocarie obosita si scorojita, totul pare ca are la suprafata o mazga de jeg de iti e scarba sa pui mana... iar toaleta... trebuie sa te inarmezi cu foarte mult curaj sa te duci la toaleta acolo, pentru ca alternativa este constipare si/sau blocaj renal...

Mizeria troneaza peste tot. De la lift, la saloane, la oameni. In ciuda faptului ca stiu cum merge sistemul, mi se pare inadmisibil sa ceri bani sa iti faci meseria pentru care esti deja platit. Iar ciseasa de pe coliva nu au fost ce 2 gandaci de pe tocul usii, ci sobolanul care se plimba in voie prin salon. Sobolan inteligent. La neurologie sunt mult mai putine sanse sa poata alerga cineva cu cadrul dupa tine, cand marea majoritate nu pot duce singuri lingura la gura.

Iar comportamentul personalului spitalului vis-a-vis de acest "co-locatar" a fost uimitor. Anuntati pe la 12 noaptea ca exista un sobolan in camera, abia dimineata cand a venit medicul de garda in vizita si a aflat de existenta lui s-a si facut ceva in sensul asta. Cu chiu cu vai... plus indignarea vadita a celor care trebuiau sa se ocupe de asta. Se luasera de una de la curatenie. Cum adica? Cine a zis ca sunt sobolani? Adica... cine a indraznit?

Si pentru ca nimeni sa nu faca nimic altceva decat este absolut necesar, aia cu gura mare au astupat gaura, au plecat. Apoi a venit una, a luat molozul, a plecat. Pana s-a externat tata nu venise nimeni sa spele pe jos si eventual sa dezinfecteze.

Sa nu fiu inteleasa gresit. Nu contest capacitatea medicilor de acolo. In fond medicul neurolog al lui tata este unul foarte bun (si constient ca alea nu sunt conditii de tinut bolnavii), dar este strigator la cer si inadmisibil sa te internezi in spital si mizeria sa fie pana la tavan.

Luati de aici ca sa vedeti de ce conditii NU veti avea parte.

miercuri, 17 august 2011

Alb-negru si color

Pentru ca inca nu am curaj ca ma inscriu la concursurile de pe worth1000 ...


Originalul


Link

marți, 16 august 2011

Marlin - Obzor

Decent restaurant, OK food, great cakes, the serving left a lot to be desired. Loved the menus.